Nu stiu altii cum sunt, dar stiu sigur ca cei din orchestra Filarmonicii din Iasi m-au facut sa uit de stresul pe care l-am acumulat in ultima saptamana. Impreuna cu doamna diriginta am hotarat sa organizam cateva activitati extrascolare pe care sa le putem indeplini in cadrul colectiuvului clasei noastre. Una din aceste activitati a fost si o vizita la Filarmonica.
Recunosc ca nu am mai fost niciodata la Filarmonica, desi imi place mult muzica clasica. Ne-am gasit locuri printre multimea de oameni prezenti si am asteptat cu nerabdare sa inceapa spectacolul. Luminile s-au stins, iar notele au inceput sa se desprinda mandre din instrumentele lor.
Spectacolul a inceput cu un "Vals trist" de Jean Sibelius, iar apoi un "Concert pentru trompeta in la bemol major" de Alexander Grigorevich Arutiunian. Fragmente din acest piese le ascultam in multe filme, in secvente de suspans sau in final, dar, in acelasi timp mi-am amintit de celebrii Tom&Jerry, desene animate pe care le vizionam cu drag.
La inceput credeam ca totul este inregistrat si ca membrii orchestrei mimau doar miscarile pe care ar fi trebuit sa le faca pentru a putea reproduce acele sunete minunate.Insa imediat mi-am dat seama ca acest lucru era doar in imaginatia mea. Simteam cum podeaua vibra puternic sub piciarele mele, desi eram in spatele salii.
Mi se parea fascinant faptul ca fiecare arcus al fiecarei viori era dirijat in acelasi timp si mi se facea pielea de gaina la fiecare sunet inalt, care deseori imi fura cate un zambet.
Desi trupul imi era printre ultimile randuri ale incaperii, gandul imi era pe scena, printre scaune, printre instrumente si printre cei ce reuseau cu succes sa ne incante prin talentul lor de a reproduce sunete ce au devenit capodopere.
In finalul concertului, am ascultat "Simfonia nr. 7, in la major, op. 92" de Ludwic van Beethoven, despre care doamna diriginta ne-a spus ca "este cea mai plina de optimism simfonie" a compozitorului.
Evident, nu am stiut cand au trecut cele aproape doua ore in care am stat cuminte si am ascultat cu mare placere acel joc de sunete muzicale ce roiau peste tot in sala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu