"De ce?" mereu aceeasi intrebare. De ce mi se pare ca aceasta adresare ma obliga sa dau explicatii pentru tot ceea ce fac? O intrebare la care trebuie sa raspund intotdeauna cu adevarul sau cu minciuna, dar de care, fara sa ne dam seama suntem dependenti. Si totusi, de ce? MI-e tiparita in minte cu litere de foc pentru a simti arsurile de fiecare data cand mi-e adresata...
"De ce?"... sub cate alte forme poate fi inlocuita... dar mereu e "de ce". Un joc de cuvinte simple........ si cand ma gandesc ca sunt doar doua. De ce? ma adresez mie. De multe ori ramane fara raspuns... dar nu si de aceasta data.
De ce? Pentru ca sunt asa cum sunt. Mi-am ales o viata si nu regret ca m-am nascut.
De ce? Pentru ca nu-mi pasa ce zic ei, cei din jur. Imi pasa cum ma simt eu, in pielea mea, cu preferintele mele.
De ce? pentru ca ma regasesc in comportamentul lor, al fluturilor. Nici lor nu le pasa ca licuricii, albinele, carabusii, buburuzele ii judeca din cauza originii.
Si de ce toate acestea? pentru ca asa am vrut eu. Pentru ca am hotarat sa infrunt "de ce"-ul.
De ce?
RăspundețiȘtergerepentru ca intre intre da si nu s-a strecurat cate un probabil si din cand in cand cate un posibil. pentru ca lumea nu e doar alb si negru si niciodata numai roz. pentru ca avem nevoie sa ne regasim. pentru ca imprumutam vise cand nu mai suntem capabili sa credem in ale noastre.