Stiu ca nu am sa pot da timpul inapoi, dar daca as putea, nu as mai fi spus "Abia astept sa ma fac mare!" Ce greu trecea timpul atunci si ce usor mi se pare acum ca a trecut pe langa mine...
Acum 18 ani, in noaptea de 5 spre 6 octombrie ploua… a fost o noapte ce a pus capat unor dureri ingrozitore… s-a nascut o copila. O copila ce a fost “cadoul” ideal pentru aniversarea primului an de casatorie a doi oameni minunati... parintii mei. Acesti oameni si-au vazut fetita mergand singurica pentru prima data la varsta de 10 luni, iar pana la varsta de 1 an, si-au auzit copila spunandu-le „mama” si „tata”.
De la varsta de 4 anisori, parintii acestei fiinte s-au mutat intr-o casuta modesta la tara, unde Alina a facut prea multe nazbatii incat sa si le aminteasca si acum... Stie doar ca mama ei a cautat-o disperata intr-o zi prin toate colturile curtii, cand ea era in gradina „jucandu-se”cu gandaceii de cartofi si ca intr-o alta zi a fost gasita dormind in mijlocul drumului, obosita de atata joaca...
Alina a avut parte de o copilarie frumoasa, o copilarie in care nu i-a lipsit nimic... A avut prieteni cu care sa se joace, dar ceea ce a avut mai importat au fost doi frati mai mici pe care i-a iubit si ii iubeste nespus.
Varsta pubertatii nu a intarziat sa apara si odata cu ea si „prima iubire”. Au aparut si neintelegerile specifice varstei: certuri, mofturi, stari profunde de melancolie, cea din urma persistand si in prezent.
La varsta de 17 ani s-a indragostit din nou... Dar are parte si de o adevarata prietena. Prietena "descoperita la timp" pentru ca adolescenta Alinei sa fie implinita... si nu numai adolescenta...
Alina implineste 18 ani si mediteaza la trecut... acum sta in fata monitorului si asterne pe hartie cuvintele cu care reinvie amintiri de neuitat din viata ei de pana acum...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu