De maine totul se schimba... copilul ce ramane in urma mea, acum plange... copilul pe care nu-l voi mai vedea in oglinda dimineata, copilul care se ascunde in strafundul sufletului meu... copilul tau, tata.
Vine maine, iar eu nu am reusit sa plang destul dupa jucariile pierdute... timpul trece asa de repede, tata, cand am ajuns unde sunt?Vreau ultimul dans... cu tine; sa ma las purtata de tine spre calea vietii mele, viata pe care trebuie sa invat sa o conduc singura. La fel ca atunci cand m-ai invatat sa merg pe bicicleta... nu am stiut cand m-ai lasat sa merg singura... si am mers, tata, datorita tie, imi amintesc ca eram suparata ca nu voiai sa facem pauza; imi spuneam in gand ca abia astept sa ma fac mare. Si uite, m-am facut mare... tata, acum vreau sa fiu iar mica, sa ma inveti iar sa merg cu bicicleta, sa ma inveti iar si iar...
Vor mai fi dansuri pe care trebuie sa le dansezi.Cineva imi spunea ca niciodata nu e prea tarziu sa-ti dai seama de faptul ca tot ceea ce-ti doresti poate deveni realitate.Nu conteaza varsta si nici ceea ce vrem sa facem.Azi esti copil,maine adult...nu conteaza asta,poti face azi ceea ce-ai facut si ieri,poti iubi asa cum ai iubit candva la inceput.Totul tine de felul in care-ti privesti trecutul si modul in care doresti sa-ti imbratisezi prezentul.Viitorul ramane un mister...
RăspundețiȘtergere