Parfum de iubire în voce de înger.
În noapte, sub lună, miros de salcâm,
Cuvinte de aur în şoaptă îngân.Şi văd cum din mine
Bobocul floare devine...
Şi cum ştiu că oglinda nu minte,
Din ce în ce mai mult mă privesc.
O aud, parcă, cum spune umilă:
„Uite, nu mai eşti copilă!
Si uite, norii grăbiţi cum vin să îţi fure
Ce puţin ţi-a mai rămas: surâsul din privire.”
Şi fulgerul fierbine, foc sfâşietor,
Cenuşă lasă din copilarescul dor.
Doar boabe de ploaie ce cad în neştire
Îmi mângâie chipul ascuns de suspine.
foarte frumos :*
RăspundețiȘtergere